Tu și copilul tău ați împărtășit mereu un limbaj special. Atunci când era doar un bebeluș știai care plâns înseamnă”mi-e foame” sau “vreau să îmi schimbi scutecul”. Mai târziu, copilul tău venea la tine și îți lua fața în palme și îți spunea cât de mult te iubește. Așadar, din ziua în care s-a născut până în jurul vârstei de 11 ani , v-ați dezvoltat propriul vostru limbaj .
Dar ceva s-a schimbat pe măsură ce s-a apropiat de unsprezece ani, și ți-e foarte greu să înțelegi ce i se întâmplă copilului tău.
Liniștiți-vă, dragi părinți! El doar își creează propria lui identitate separat de voi. Este normal și necesar să se distanțeze de părinți.
Desigur că pe tine ca părinte te ajută să știi acest lucru însă nu te ferește de sentimentul de a te simți respins de către copilul tău. Și pe măsură ce, ca părinte, vrei să-ți protejezi și să-ți sprijini preadolescentul, el întrerupe comunicarea. Adesea, orbit de acest lucru, ridici vocea : ”AM ZIS să vii ACUM!” Iar el ce face? Nimic din ce vrei tu! Repetițiile, tonul țipat sau vorbirea mult prea silabisită atunci când încerci să te faci înțeles de copilul tău de gimnaziu sunt echivalentul unui turist în Franța care știe că la sfârșitul tuturor cuvintelor trebuie să adauge ”sion” (”furculision”, ”lingurision” ). Cu astfel de vorbire nu obții nimic, ba mai mult, te face să pari habarnist.
Deci, cum împăcăm nevoia preadolescentului nostru de a se separa de noi cu dorințele și obligațiile noastre parentale de a-l ști în siguranță , descurcăreț și conectat? Învățăm un nou limbaj!
Înainte de a vă descrie un model scurt pentru conversații, trebuie să vă amintesc că o conversație este foarte diferită de o prelegere. Poți forța o prelegere dar nu și o conversație. Și mai trebuie să știi că, dacă copilul ripostează, nu este momentul pentru o conversație de calitate.
Pentru a reuși să aplici modelul scurt pentru conversații, trebuie să reții acronimul BRIEF.
B vine de la bazele pașnice, R este pentru relaționare, I declanșează etapa de interviu a conversației, E transmite ecoul lucrurilor pe care le ai auzit, F oferă feedback.
Și acum, hai să îți ofer un exemplu pentru fiecare etapă a discuției.
B- pune bazele pașnice ale conversației- ” Notele tale sunt diferite de cum mă așteptam. Tu te așteptai la ele? Crezi că trebuie să îmi spui ceva?”
Începe pașnic și apoi oferă-i copilului tău spațiu umple el tăcerea.
R- relaționează cu copilul tău- adolescenții au tendința să intre în defensivă atunci când conversațiile încep în contradictoriu. Ei nu reușesc 100% să citească bine expresiile faciale și nici nu reușesc să interpreteze corect tonalitatea vocii. De aceea ei vor presupune adesea că ești furios/furioasă, chiar și când nu este așa. ” Știu că îți este greu și că acum simți o mulțime de emoții, dar împreună putem afla ce putem face mai departe.”
I- intervievează pentru a aduna informații- joacă rolul unui procuror bun care vrea să adune informații din toate părțile și care nu este implicat emoțional în acest caz. ” Când ai văzut că notele încep să scadă? Care crezi că sunt principalele motive pentru care notele tale au scăzut? Te-ai gândit să vorbești cu noi despre asta? Ce te așteptai să se întâmple atunci când aflam de notele tale? ”
E- transmite ecoul a ceea ce auzi- această etapă este pentru validare și pentru verificarea înțelegerii, să te asiguri că ai înțeles corect informațiile obținute. Pentru asta replicile tale trebuie să înceapă cu ” sună de parcă…..”, ”înțeleg că…..”, ” am dreptate că spun că…..”.
F- oferă feedback- acum ai ocazia să oferi sugestii, îndrumare sau să setezi reguli noi pentru o rezolvare fermă. Nu aminti de probleme din trecut pe care le ai cu copilul pentru ca discuția să nu degenereze: ” și nu e vorba doar despre notele tale, camera ta e un dezastru, pe mine nu mă respecți și nu îți ajuți fratele la teme niciodată!” Ar fi nedrept și contraproductiv.
Ca să duc exercițiul până la capăt, să presupunem că ai descoperit următoarele lucruri în timpul interviului: copilul tău și-a dat seama că notele îi scad, a crezut că se poate redresa, deși au urmărit tutoriale online nu a putut corecta nota/notele, s-a panicat și a ascuns dificultatea în care se află.
În această etapă de feedback, trebuie doar să rezumi greșeala și spune-i cum să o evite data viitoare: ” apreciez că ai vrut să rezolvi singur problema, însă dacă ceri ajutor din timp vei obține rezultate mai bune. Data viitoare, vreau să ne anunți imediat ce constați că scad notele, să facem un plan pentru a le crește înainte să se adune prea multă materie restantă.”
Dacă situația o permite, ai putea să începi prin a-ți întreba copilul dacă este pregătit să îi oferi feedback și apoi îndrumări. „ Ești dispus să asculți ce cred eu?”
Dacă simți că trebuie să aplici o măsură rapidă și fermă, poți formula cam așa : ” încercând să eviți o pedeapsă mare, ai ținut acest lucru secret, dar acum te afli în situația în care va trebui să îți petreci mai mult din timpul liber învățând pentru a-ți crește notele. Dacă te-ai fi ocupat de problemă mai din timp, poate ai fi scăpat cu un singur weekend în care să lucrezi pentru a-ți ridica nota. În consecință, te așteaptă mai multe weekend-uri în care vei lucra la masa din bucătărie de unde te pot supraveghea”.
Este mai bine să începi și să termini rapid, decât să vorbești mult și copilul tău să nu te audă sau să te întrerupă atunci când reiei același subiect o săptămână mai târziu. El te tot întrerupe deoarece se teme că îi faci morală.
Odată ce ai terminat ce aveai de spus, schimbă rapid subiectul, oricum el are o temă de gândire. ” Deci ce faci în această după amiază?” sau ”Bine, cred că am încheiat subiectul! Îți mulțumesc că ai discutat cu mine. Ai văzut că a apărut pe Netflix un nou sezon la serialul tău preferat?”
Cu cât vei exersa tot mai mult conversațiile după schema BRIEF, vedea cum copiii tăi sunt tot mai deschiși și au încredere că pot vorbi orice cu tine. Acest tip de conversație este un prim pas important în transformarea ta din manager în asistent de manager căci acesta este rolul unui părinte de pre- și adolescent. Nu știai?!
