De-a lungul timpului, la cabinetul meu am întâlnit mai multe situații în care persoane implicate în relații aparent armonioase ajung, treptat, să trăiască un coșmar emoțional. Cel mai frecvent, este vorba despre relații în care suspiciunea nefondată de infidelitate devine o armă subtilă de control, iar iubirea se transformă într-un spațiu de tensiune și acuzații constante.
Deși partenerul acuzator susține că este profund îndrăgostit, comportamentul său contrazice ideea de grijă și încredere. Chiar și în fața unor asigurări repetate că nu există nicio infidelitate, el continuă să caute “dovezi” puerile, își alimentează propriile scenarii și tensionează relația până la epuizarea psihică a celuilalt. Iar când persoana acuzată decide, în cele din urmă, să se retragă pentru a se proteja, comportamentul devine și mai haotic: insistențe, amenințări, campanii de denigrare, acuzații false sau expunere pe rețelele sociale.
Ce se află, de fapt, în spatele acestui tip de comportament?
- Frica de abandon (atașament anxios sau dezorganizat): Aceste persoane pot avea o frică profundă de a fi părăsite, ceea ce le face să fie extrem de vigilente, suspicioase și controlatoare. Paradoxul este că exact această teamă conduce la comportamente care duc inevitabil la pierderea relației.
- Proiecția vinovăției proprii: În unele cazuri, persoana care acuză de infidelitate poate fi, la nivel inconștient, cea care are fantezii, dorințe sau chiar comportamente infidele. Acuzându-l pe celălalt, scapă temporar de propria vinovăție.
- Nevoia de control și validare (narcisism vulnerabil): Persoanele cu trăsături narcisice vulnerabile pot trăi intens respingerea și simt că pierd controlul asupra imaginii de sine. În aceste cazuri, retragerea partenerului este percepută ca o umilire intolerabilă.
- Dificultăți în gestionarea respingerii: Blocarea accesului după despărțire (pe rețele sociale, telefon etc.) poate declanșa reacții disproporționate. Persoana care nu poate accepta “nu”-ul partenerului caută moduri distructive de a-și exprima furia sau suferința.
- Imaturitate emoțională și pasiv-agresivitate: În loc să-și asume suferința despărțirii și să o proceseze sănătos, aceste persoane aleg să rănească înapoi. Ironiile online, denigrările sau acuzațiile absurde devin modalități de “a câștiga”.
Acest tip de comportament poate fi extrem de dăunător pentru persoana acuzată, dar și pentru acuzator, care rămâne blocat într-un cerc vicios al fricii, controlului și autoiluziei.
Rolul psihoterapiei este, în astfel de cazuri, să ajute ambii parteneri să înțeleagă ce se află în spatele reacțiilor lor emoționale, să vindece răni vechi și să învețe cum pot construi relații bazate pe încredere, nu pe control sau teamă.
Dacă te regăsești într-o astfel de relație — fie ca persoană acuzată, fie ca acuzator — merită să te oprești și să îți oferi șansa unei înțelegeri mai profunde. Relațiile sănătoase se construiesc pe încredere, nu pe frică. Iar uneori, cea mai mare dovadă de iubire este să ai curajul de a cere ajutor.
